Ce macina morile de vant olandeze? Am aflat vizitand una…

August 20, 2009 at 4:53 pm (Uncategorized) (, , , )

Raspunsul ar fi simplu… Istorie… multa istorie…

By the way stiati ca primele mori de vant au fost construite in Iran? Olandezii le-au „imprumutat” in sec 13 si de atunci pana in epoca masinilor s-au folosit de ele pentru majoritatea muncilor lor inclusiv in celebrele cucerii de pamant in dauna apelor.

Luni, 16 august mi-am spus ca trebuie neaparat sa vad cu ochii mei singura moara de vant deschisa publicului in regiunea Amsterdamului. Aceasta este Molen van Sloten si este inca o moara functionabila ( dateaza din 1847 ) care a ajutat la asanarea lacului Haarlemmermeer. Aceasta zona este in prezent o comuna din Provincia Olanda de Nord, fiind inconjurata cu un canal de peste 60 de km lungime. Numele acestuia este Ringvaart si marginea lui reprezinta si locatia morii.

Patrunzand in cladirea de langa moara am fost intampinat de un mosulet si doua babute. Acestea mi-au dat biletul si mi-au spus ca trebuie sa mai astept cateva minute inca 2  turisti pentru a pleca cu moraru in vizita. ;)) Asadar mosuletul era morarul…

Odata inceput turul m-am trezit intr-un lift care ne-a dus la etajul 2 de unde se poate iesi pe platforma din lemn pe care o vedeti in poze. Aici am priceput si eu care e treaba cu morile astea. In primul rand fiecare moara era construita pentru un singur lucru si nu mai multe in acelasi timp. Aceasta a fost folosita pentru a pompa apa, altele erau pentru macinat grau etc… in general orice munca care necesita forta… lenesi olandezii astia… dar ingeniosi

Apoi am vazut o harta a zonei si am aflat ca o mare parte a Amsterdamului e la 3-4 metri sub nivelul marii. Deasemenea ne-a fost explicat sistemul de functionare a morii. In primul rand varful morii poate fi orientat in functie de directia din care bate vantul. Pentru asta este folosita roata pe care o puteti vedea in spatele meu in poza de pe platforma. In al doilea rand mecanismul era foarte simplu cateva roti dintate care sunt invartite de forta vantului si transmit puterea prin cilindrul din centrul morii jos… acolo unde apa era pompata.

Am vazut alte cateva machete ale morilor din Olanda care sunt  de cateva sute de feluri. Am facut o plimbare pe platforma care reprezinta practic nivelul de la pamant al morii atunci cand ea era folosita. Aici mi-a fost explicata toata povestea cu Haarlemmermeer si cu canalul ce o inconjoara dar si cum e treaba cu pozitionarea elicelor. Cand sunt in pozitia in care erau acum ( asemenea unui + ) inseamna ca moara este oprita intr-o pauza temporara. Cand sunt in forma de X inseamna ca moara este in reparatie sau oprita pe o perioada mai lunga. Cand sunt intre inseamna ca moara este scoasa din uz.

Am urcat apoi la ultimul nivel inainte de varful morii si aici am vazut alte machete si lucruri comune morarilor acum 200 de ani. Eu am vrut neaparat sa vad si varful asa ca am raspuns afirmativ la intrebarebarea morarului care m-a ghidat pana sus. Am vazut toate mecanismele ( cel al morilor dintate dar si rulmentii – deschid alta parateza – normal acum cateva sute de ani nu aveau rulmenti si rotirea elicelor era foarte greoaie – inchid parantezele ).

A urmat apoi un nivel intermediar care initial pusese ascuns in intuneric. Acolo am putut vedea un filmuletz despre Rembrant care si el fusese un fiu de morar. La fiecare tablou celebru ce era povestit se aprindeau cateva luminite in jurul unei statui sau a alteia ce erau in cerc aranjate in jurul meu ( poza a doua cu mine ).

In final am coborat pe scari si am vazut atat sala de nunti unde si acum se sarbatoresc astfel de evenimente..dar si o macheta a unei regiuni din secolul 16 care arata cum reuseau morile sa asaneze zone intregi de apa. Era un sistem de mai multe mori astfel… prima moara pompa apa intr-un canal ce se situa la un nivel mai ridicat a doua ducea apa si mai sus… si tot asa pana ce apa pompata ajungea in Marea Nordului.

Pozele le puteti vedea aici…

P.S. Daca va intrebati cine mi-a facut pozele aflati ca a fost morarul pe care l-am animat cu intrebarile mele si tot ma mai intreba… Nu doriti sa va fac o poza…? :)) Super oameni olandezii

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Povestea unei saptamani – Partea I – Ziua de dupa excursie

August 16, 2009 at 10:49 pm (Uncategorized) (, , , , )

Asadar… saptamana de dupa vizita la Zandvoort, saptamana in care imi voi muta cuibul dar si cea in care voi ami vedea multe chestii interesante prin Amsterdam.

Ziua de dupa vizita la Zandvoort, Duminica 9 august, a inceput cu un soare inabusitor care intra cu o mare nesimtire in camera mea. Dar in pur spirit olandez nu a durat foarte mult si s-a innorat. Cum miercuri urma sa fie meciul amical Olanda – Anglia mi-am spus sa merg sa vizitez Amsterdam Arena si eventual sa-mi cumpar un bilet.

Asa ca m-am imbarcat din nou pe bicicleta si am pornit spre sud pe malul stang al Amstelului. Dupa vreo jumatate de ora de pedalat am ajuns la Arena unde am ramas…wow… dupa primul stadion de 5 stele pe care l-am vazut. Super tare ca sa nu mai adaug ca mai are si o magistrala rutiera care trece pe dedesubt.

Dupa un alt drum in care am admirat partea de sud – est a orasului am ajuns iarasi pe malul Amstelului de data asta pe partea cealalta si ceva mai in aval. M-am plimbat un pic in jurul celor mai inalti zgarie-nori din oras si apoi am vizitat parcul Oosterpark.

Apoi a urmat unul dintre cele mai mari muzee ale Amsterdamului si anume Tropenmuseum. Va voi povesti mai tarziu despre el. Vizita in el a durat vro cateva ore si apoi a urmat un alt drum lung cu bicicleta spre Amstelveen. Am ales o sosea tot pe langa Amstel sperand ca nu va vi aglomerat si nu vor fi masini.

Cam asa a fost pana cand am ajuns intr-o zona extrem de aglomerata. Nu mi-am dat seama ce era acolo insa cred ca era un fel de parc de distractie ceva de genu. Cam cum sunt la noi balciurile. Am facut un pic de crosing printre oameni dar intr-un final am ajuns acasa.

Nu inainte insa de a admira o veche moara de vant de pe malul Amstelului. Mai vazusem una si dimineata insa nu era departe si nu apucasem sa o pozez.

Dam.. in ziua urmatoare aveam intalnire cu Thilo si mai si trebuia sa imi fac bagajele… marti trebuia sa ma mut…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

La „Bambrugea”

Iulie 17, 2009 at 11:40 pm (Uncategorized) (, , , , , , , , , )

Dupa o zi extrem de plictisitoare la facultate, un amic de-al meu, nu spun cine, persoana importanta, mi-a propus sa mergem cu masina la un alt amic, in afara Amsterdamului… ” la Bambrugea ” , undeva la tara, sa ne mai aerisim capetele cu putin aer provincial si setea cu o bere.

Zis si facut… m-am vazut pus in fata primei mele iesiri din oras de cand am ajuns in Olanda. Dupa cateva invarteli pe strazile Amstelveen-ului am iesit pe autostrada, o autostrada care din cate am vazut eu…se tot construieste. Poate ati inteles gresit nu e ca in Romania unde se chinuie sa inceapa construirea ei, aici autoritatile mai construiesc una langa cea deja existenta cu 2-4 benzi pentru a o lati si a o face de 4-6 benzi. Cu toate ca nu am vazut aproape nici un muncitor din cate spun cei de pe aici lucrurile se misca extrem de repede 10 km fiind gata cam in 2 saptamani.

Oricum iesind de pe autostrada am putut sa admir viata la tara a olandezilor: canale peste canale… casute cochete si super dragute, verdeata cat cuprinde, oi si vaci pe campii si nu in ultimul rand celebrele mori de vant. In toate satucurile oamenii au barci cu motor… se plimba pe canale..stau la bronzat… fac poate chiar si o baie… si isi traiesc viata intr-o liniste deplina departe de agitatia orasului.

Fara sa-mi dau seama am iesit din provincia Olanda de Nord si am ajuns in provincia Utrecht. Odata ajunsi la Baambrugge ( http://en.wikipedia.org/wiki/Baambrugge ), un mic orasel in care statea amicul cautat… pe care l-am si receptionat… am pornit spre o alta destinatie, mai intai Loenen apoi Breukelen, unde in cele din urma am gasit o terasa unde am servit… sa zicem suplimentul de la ora 5… cam atat era ceasul parca.

Dupa un pic de aer liber… am traversat un canal un pic mai maricel… care era plin de vase de mare tonaj…in cele din urma am aflat ca acesta leaga Rinul de Amsterdam.

Ajunsi inapoi pe autostrada… distanta spre oras care nu era prea mare…sa mai condensat… si rapid ne-am vazut reanjunsi in Amstelveen… aici unde se incheie si povestioara pe ziua de azi. Mai jos poze rapite din masina…

Legătură permanentă Lasă un comentariu