O experienta… Olimpica
Asa cum promisesem acum cateva zile, astazi mi-am propus sa vizitez Stadionul Olimpic din Amsterdam gazda Jocurilor Olimpice de Vara din 1928.
Din 2005 acesta locatia are si un muzeu propriu denumit Olympic Experience, muzeu ce povesteste istoria sportului olandez de la inceputul secolului XX pana in zilele noastre. La intrarea in stadion exista un Hall of Fame cu toti sportivii olandezi medaliati la Jocurile Olimpice, o inspirata modalitate de ati celebra eroii dupa parerea mea.
In muzeu am putut sa admir mai multe sali dedicate fiecare cate unui sport cum ar fi hockey, atletism, judo, tenis, patinaj, inot,ciclism, fotbal, calarie. Numeroase echipamente si alte accesorii specifice sporturilor care au participat de-a lungul timpului la majoritatea jocurilor olimpice.
Numeroasele activititati pe care le poti face aici : video console pentru sporturi , teren de fotbal, bascket, pista de atletism fac din Olympic Experience Amsterdam mai mult decat un muzeu.
Cat despre stadion… aici incepe o noua poveste. In zilele noastre are aproximativ 22.000 de locuri si gazduieste numeroase intreceri atletice, maratonul Asterdamului, muzeul mai sus amintit, oficiile la mai bine de 30 de companii dar si un restaurant si binenteles locul de antrenament al multor sportivi valorosi ai lumii.
Construit pentru Jocurile Olimpice de Vara din 1928 a avut initial 31.000 de locuri pentru ca apoi sa fie extins in 1937 la 64.000 de locuri prin adaugarea unui al doilea inel. Prima caramida a fost pusa chiar de Printul Olandei urmata fiind de inca 2 milioane de surate. Propus pentru demolare in 1987 a fost salvat si restaurat in 1996 luand forma initiala din 1928.
Un simbol al acestui stadion este Turnul Marathon despre care se spune ca masoara in metri cat masoara marathonul in km – 42,1 km si deasupra caruia a ars timp de o luna flacara olimpica. Mai mult decat atat, un fapt care pe mine m-a uimit initial si pentru care m-am documentat este acela ca pe Turnul Marathon a ars pentru prima oara in istoria timpurilor moderne flacara olimpica. Flacara Olimpica a fost asadar reinventata in Amsterdam cand arhitectul stadionului a cerut companiei de gaz din oras sa lumineze turnul printr-o flacara. Traditia a fost astfel reluata obiceiul pastrandu-se dupa cum bine stiti si in ziua de astazi fiind unul din principalele motive adoptate de spiritul olimpic. http://en.wikipedia.org/wiki/Olympic_Flame.
Dupa Jocurile Olimpice stadionul a gazduit numeroase eveniment cum ar fi finala Cupei Campionilor din 1962 dintre Benfica si Real Madrid, meciuri ale echipei nationale ale Olandei si ale echipe Ajax Amsterdam si chiar a fost punctul de pornire in Marea Bucla ( Turul Frantei ) in 1954 acesta fiind de altfel si primul tur in care startul s-a dat in alta tara decat Franta, la pornire fiind prezenti peste 100.000 de spectatori.
Va invit sa vedeti modelul 3D al stadionului si binenteles pozele facute de mine la fata locului…
http://sketchup.google.com/3dwarehouse/details?mid=8ad93126529425543795312e135ba550&prevstart=24
Amsterdamse Bos – Un raspuns dat poluarii si crizei economice de olandezi acum mai bine de 70 de ani
Am ales sa va povestesc despre Amsterdamse Bos din mai multe motive.
Primul ar fi ca astazi a fost poate prima zi cu adevarat insorita de cand am ajuns in Olanda. Asa ca dupa o zi la facultate cand am intrat in campus cu bicicleta parca nu prea imi venea sa intru in camin si sa ma asez in fata calculatorului/laptopului. Asa ca mi-a venit in minte un articol citit in ghidul Asterdamului catre povestea de Amsterdamse Bos sau in romana Padurea Amsterdamului. Acesta este un parc urias ca are mai bine de 1000 de ha aproximativ 2 km x 5 km. Cu peste 48 de Km de piste pentru biciclete si aproape 160 de km de piste pietonale ofera loc pentru fiecare.
Un al doilea motiv ar fi faptul ca Asterdam Bos a fost printre primele proiecte ecologice de anvergura. Amenajat incepand cu 1934 padurea are rezervatii naturale, pajisti, tarcuri pentru animale, o ferma de capre,restaurante, grajduri ce ofera curse cu calul prin padure, piscine si chiar o gradina botanica sau un teatru de vara. Copacii plantati asa cum am mai spus la inceputul secolului 20 au prins radacini adanci si acum padurea a devenit un habitat important pentru pasari, animale, insecte facand din acest loc mult mai mult decat un parc.
Deasemenea in Amsterdam Bos poti intalni cel mai vechi lac pentru canotaj. Bosbann avea initial, in 1936 doar 5 linii insa existins mai intai in anii 50′ si apoi in 2001 a asunj la 8 linii gazduind anual multe competitii locale, nationale si mai ales internationale. Masoara 2200 de metri lungime si 180 de metri latime.
Ultimul motiv, dar cel care pe mine m-a impresionat cel mai mult si care se si potriveste cu situatia globala actuala, este istoria amenajarii acestei paduri. In anii 20-30 ca mai pe tot globul situatia economica stagna in Olanda. Multi somerii , putine locuri de munca asa ca primaria a incercat sa ofere cat mai multe locuri de munca prin proiecte comunitare ample. Unul dintre acestea a fost Amsterdamse Bos, nasterea Padurii Amsterdamului creend peste 20.000 de locuri de munca in ani grei incercati de criza mondiala.
Cu ultimul copac plantat in 1967 Amsterdamse Bos este unul dintre cele mai mari parcuri ale Europei, cu peste 150 de specii de copaci si peste 200 de specii de pasari.
Mai jos aveti o harta a acestui parc si micul intinerariu (cu albastru) facut de mine. Sincer am ramas impresionat in primul rand de Bosbann, lacul pentru canotaj, pe care l-am inconjurat si pe care se desfasurau intense antrenamente ale lotului olimpic olandez si ale clubului de canotaj a Vrije University. Stau si ma intreb unde ar fi oare canotajul romanesc daca ar avea o asemenea pista?
Deasemenea nu imi vine sa cred ca in acest loc a mai fost vreodata ceva in afara de padure. Copacii pareau atat de batrani incat cu greu am crezut ca au fost plantati de mana omului. Chiar daca nu am vazut decat o mica parte a parcului ( pentru care am pedalat insa peste o ora jumate – credeti-ma am parcurs multi km ;)) ) promit ca voi mai reveni cu poze si din celelalte colturi ale acestui parc.
Cu peste 4,5 milioane de vizitatori anual Amsterdamse Bos a atins sperantele initiatorilor proiectului a caror motto era: ” 5 ani de muna pentru 1000 de oameni „. Oricum un asemenea proiect ar trebui sa ne inspire si in aceste momente de criza am putea poate sterge multe ditre urmele comunismului. Cum ar fi ca in locul uriaselor parcuri industriale comuniste care acum zac parasite in majoritatea oraselor mari ale Romaniei sa fie asemenea paduri? La atat ganditi-va doar…
http://www.gardenvisit.com/garden/amsterdamse_bos
Rijksmuseum
La o saptamana dupa botez m-am hotarat sa-mi incerc iar norocul cu orasul.
Pe o vreme aproape identica saptamanii trecute am luat bicicleta si m-am grabit spre centru acolo unde intentionam sa ajung la Rijksmuseum probabil unul dintre cele mai celebre muzee ale Olandei. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rijksmuseum .
Dupa un itinerariu pe care in mare il stiam am parcat bicicleta si am luat-o pe jos spre muzeu. Aflat in fata lui am scos camera insa mi-am dat seama ca uitasem cardul de memorie in laptop. Damm … ei oricum nu ai voie sa faci poze inauntru mi-am zis.
Am reusit sa-mi fac un museumkard cu care pot intra in multe muzee din oras, si astfel pt doar 22,5 de euro vizita de cateva luni a inceput.
Muzeul din pacate este 95% inchis doar capodoperele fiind expuse intr-o aripa deja renovata. Muzeul e inchis pentru ample renovari.
Oricum am avut sansa sa vad Rondul de Noapte, probabil unul dintre cele mai celebre tablouri ale lumii si alte capodopere semnate de Jacob van Ruysdael, Frans Hals, Jan Vermeer van Delft, si Rembrandt van Rijn. Deasemenea portelanuri chinezesti si olandeze vechi de mai bine de 400 de ani. Foarte interesante au fost casele de papusi. Ceva extrem de extravagant pentru acele vremuri daca m-ai intreba pe mine. http://www.rijksmuseum.nl/images/aria/bk/z/bk-nm-1010.z Dar si replicile corabiilor din epoca de aur a Olandei sau mobila a celor vremuri si chiar o argintarie.
Iesind din muzeu am facut cateva poze cladirii dar si in MuseumPlein o zona unde poti vizita deasmenea futurista cladire ce adaposteste Van Gogh Museum sau Stedeliijk Museum.
Cum ploaia era pe cale sa inceapa m-am grabit spre casa asta si pentru ca nu mai era memorie pentru poze 😦 . Promit sa revin cu noi posturi despre MuseumPlein pe care am de gand sa-l revizitez in week-end-urile viitoare.
Pana una alta cred ca va urma Muzeul de la Stadionul Olimpic…
Botezul Amsterdamului
Odata bicicleta luata si cu o zi de duminica in fata… si o mare curiozitate de a descoperi orasul, am pornit spre centru.. ghidat fiind de o harta smulsa din ghidul dat de cei de la Duwo (compania de cazare care administreza caminul meu).
Insa ziua de 21 iunie s-a hotarat sa nu fie una prietenoasa cu mine. In momentul in care treceam prin dreptul Universitatii norii au inceput sa se stranga deasupra orasului cu repeziciune si … atunci am avut o viziune… ca va ploua. :)) .
Sperand ca totusi m-am inselat am continuat sa pedalez pe strazile Amsterdamului si printre cateva rataciri pe unele strazi am surprins cu camera cateva imagini.
Curand insa a inceput o ploaie zdravana…si dupa ce a am fost plouat binisor… am gasit un adapot in dreptul unui magazin aflat in restaurare.
Asteptand sa se termine ploaia am surprins viata de zi cu zi a olandezilor si m-am amuzat de modul cum majoritatea pedalau si tineau umbrela pe timpul ploii.
Dupa ce s-a mai linistit am prins curaj si m-am hotarat sa imi continuii vizita… insa a inceput o noau rafala care a terminat ce incepuse prima. Asa ca am fost convins sa ma intorc spre casa.
In momentul in care am intrat in camin afara a iesit soarele – vreme tipic olandeza… Probabil ca trebuia sa primesc botezul orasului…
La cumparaturi… de bicicleta
Inca din momentul cand am stabilit plecarea in Amsterdam am hotarat ca trebuie sa-mi iau o bicicleta odata ajuns. Asta din mai multe motive cele mai importante ar fi ca imi place sa merg pe bicicleta si daca as putea mi-as cumpara si in Romania, pentru ca in Amsterdam bicicleta e cel mai utilizat mijloc de transport dar si pentru ca ciclismul ajuta mult la bolile de spate… de care am avut si eu parte din pacate in ultima vreme.
Zis si facut, am inceput cautarile ca orice om modern pe net. Am gasit cu usurinta un site de anunturi si luand legatura cu un neamt care vroia sa-si vand bicicleta am stabilit o intalnire in Mercatorplein.
Am hotarat sa parcurg destul de lunga distanta pe jos asta si pentru ca era sambata deci timp destul dar si pentru ca imi doream sa incep sa invat orasul.
Dupa un drum de mai bine de o ora pe jos, timp in care am vazut o parte din zona sud-vestica a orasului, inclusiv Stadionul Olimpic din Amsterdam acolo unde s-a disputat Olimpiada de Vara din 1928, am ajuns la destinatie.
Asteptandu-l pe Luckas am savurat un kebab traditional turcesc vandut in piata si odata intalnindu-l pe neamt am pornit spre un atelier de reparatii de biciclete pentru a repara o roata care intre timp se busise.
Odata lasata bicicleta pentru reparatii am pornit cu Luckas spre VondelPark unul dintre cele mai mari si frumoase parcuri din Amsterdam. Dupa o scurta vizita ne-am intors pentru a prelua bicicleta.
Odata luata, a terminat tranzactia si ne-am despartit plecand fiecare spre casa lui… eu cu o bicicleta mai mult…
Cum e in Amsterdam?
Deja m-am saturat de cate ori am raspuns la intrebarea asta. Insa pentru voi am sa fac o exceptie, mai zic odata povestea.
Prima zi, duminica 14 iunie a fost scurta. Odata preluat de la aeroport am vazut si eu pentru prima data o autostrada adevarata. Culmea a fost ca orele de studiu petrcute pe wikimapia au fost folositoare reusind sa descopar majoritatea cladirilor din apropierea universitatii. Odata ajuns la Daniel care sta in aceasi cladire cu mine,dupa un dus a urmat mult asteptatul somn…
In prima zi la facultate am facut cunostinta cu lumea din departament inclusiv cu Thillo Kielman profesorul sub indrumarea caruia imi voi desfasura activitatea in celel 3 luni pe care le voi petrece aici.
Lucrurile care m-au surprins in aceste prime zile au fost in primul rand pistele de biciclete si multitudinea acestora in oras. Peste tot parcari de biciclete si toate foarte pline. Apoi canalele care fiind mai multe decat in Venetia au dat nastere la multa vegetatie si aceasta adaposteste numeroase animale fiind o adevarata convietuire oras – natura. Rate salbatice , pasari, iepuri …toate acestea le poti intalni foarte usor.
Cu 10 mii de metri mai aproape de cer
Calatoria a inceput din Iasi si a durat in jur de 17 ore pana in Asterdam. Sincer cel mai obositoare au fost cele 7 ore pana am ajuns la Otopeni. Autocarul a fost ok, soferul a condus bine insa urasc drumurile mai lungi de 2 ore cu masina/autocarul…Oribil.
Imbracat lejer in bermude si tricou am fost intampinat in fata aeroportului ilfovean de un frig teribil dar am gasit adapost in terminalul de plecari internationale. Sincer am fost extrem de surprins de dimensiunile reduse ale aeroporului international „Henri Coanda”, ma asteptam la ceva mult mai mare si mai impresionant..lucruri care le-am vazut mai tarziu la Praga si Amsterdam.
Dupa deschiderea check in-uri-lor formalitatile au decurs foarte rapid si dupa o cursa printre detectore de metal si control de pasapoarte m-am vazut in fata dutty free-uri-lor. La fel de putine si saracacioase probabil printre cele mai slabutze din Europa.
Dupa o usoara colindare a magazilor fara succes insa m-am imbarcat intr-un Boeing 737 a CSA si am pornit spre Praga. Am putut admira de la 10 mii de metri o mare parte a Europei Centrale si de Est ( inclusiv Budapesta si Dunarea) avand parte de un cer fara nici macar un nor.
Zborul de la Bucuresti spre Praga a decurs fara nici un eveniment neplacut si odata ajuns in Praga am inceput sa ma gandesc cum imi voi petrece cele 5 ore dintre zboruri. Printre un film vazut pe laptop am apucat sa ma uit si pe la mult mai numeroasele magazine din aeroport si sa privesc spre avioanele care aterizau si decolau de pe aeroport.
De la Praga preluat fiind de un Airbus am zburat spre Amsterdam deasupra unor nori rai care nu m-au lasat sa vad sudul Germaniei. Am trecut prin perdeaua groasa de nori si sincer am fost surprins sa vad cat de jos am zburat ultimii 200 de km.
Ajuns pe Schiphol, cel mai mare aeroport al Olandei si unul dintre cele mai mari din Europa ,am fost surprins de dimensiunile acestuia. Fiind pus pentru prima data in postura de a-mi recupera bagajele recunoasc ca am avut cateva emotii. Urmarind mesajele care indicau spre Baggage Hall am traversat terminalul si in final am reusit fara dificultati sa-mi recuperez bagajul.
Iesind din terminal m-am intalnit cu Daniel, un alt roman care are ceva ani in Amsterdam si cu care luaseam dinainte legatura, si …ei de aici incepe alta poveste…
Where the hell is Ovidiu
In traducere libera ar suna ceva de genu : Unde naiba e Ovidiu?
Pentru cei care nu ati auzit de Matt, el este un tip din state care dupa un sejur de lucru in Australia si-a strans „toate capica”, asa cum ar spune vecinii nostri moldoveni, si a hotarat sa inceapa un tur in Asia.
Pentru a tine legatura cu familia sa a hotarat sa faca un site numit WhereTheHellIsMatt unde sa posteze ultimele lucruri facute de el.
De aici a inceput o intreaga nebunie cu filmulete si montaje facute de el prin care a ajuns celebru.
Ca sa ajung in final la subiect, inspirandu-ma din ideea lui am hotarat ca prin intermediul acestui blog sa tin si eu legatura cu voi, cu cei de acasa in timpul sejurului meu in Amsterdam.
Asa ca stati pe aproape si verificati ultimele posturi.
Va salut si va las mai jos informartii despre Matt in cazul in care v-am starnit curiozitatea.
http://www.wherethehellismatt.com
Where The Hell Is Ovidiu's Blog 